Cautare in lumina
Ploua… Imbracat in negura, intre cei patru pereti ai casei unde isi petrecuse mai toata viata, corpul sta intins inert. Geamul spart, prin care picaturile se aud ca un tipat disperat al mortii, se misca in bataia vantului. Ciudat… nu scoate nici un zgomot, nici ploaia nu se aude…dar este acolo. Ai crede ca in acest loc totul produce zgomot, chiar si tacerea. Dar nu… e o liniste apasatoare pe o muzica tacuta de ploaie.
Intr-un colt al corpului sta nemiscat, incercand sa isi gaseasca libertatea, gandul. Nu vrea sa-si paraseasca partenerul de drum… au fost impreuna in atatea situatii, s-au stimulat reciproc, au trait sentimente, au depins unul de altul… Pentru el, a fi liber, tine de prezenta prietenului sau. Dar acesta nu se misca…nu poate. Toti acesti ani in care au fost impreuna se reduc la o clipa. O clipa in care el nu ii mai raspunde la chemare. Totul se va pierde daca nu sunt impreuna. Isi face curaj si incepe sa ii povesteasca cele mai frumoase momente ale lor: livada de meri prin care alergau in voie, de dimineata pana seara; vremurile cand mergeau unde vedeau cu ochii si toata lumea ii primea cu bratele deschise; serile cand priveau stelele si intinzand mana parca le culegeau de pe cer… Insa nici un raspuns. Incearca apoi sa ii aduca aminte de fiinta pe care a iubit-o… un spasm se produse atunci… un spasm care i-a redat speranta ca amicul sau se intoarce.
Dintr-o data si el incepe sa nu se mai simta… Isi pierde ratiunea… este invaluit de o lumina puternica, o lumina in care nu vede nimic. Nu atinge nimic si nu simte nimic… pluteste. Isi da seama ca a fost aruncat din corp. Vrea sa se intoarca la el, acolo… In intuneric. Dar se contopeste in lumina asa cum a facut-o prietenul sau in intuneric… Si dintr-o data: nimic . Nu mai e cale de intalnire…totul e pierdut. S-au separat pentru totdeauna si au devenit parte integranta a celor doua lum….lu…. lumini.
Dar intunericul e doar o forma de lumina… da, trebuie sa il caute pana se vor reintalni…
