Telefonul mobil
Am o vaga impresie ( de fapt sunt sigur, dar inca sunt in perioada de negare ) ca sunt dependent de telefonul mobil, aceasta mare inventie a tehnologiei zilelor noastre.
Nu stiu daca e de bine sau de rau asta, insa ma gandeam nostalgic la copilarie cand cutreieram campurile si dealurile din satul bunicilor. Plecam de dimineata pana seara la scaldat si nu aveam treaba cu nimeni si nimic. Doar din cand in cand ( de fapt cand venea seara ) bunicul meu ne mai striga prin sat sa venim acasa… Era liniste in rest, liniste si nu te deranja nimeni. Era vremea cand telefonul fix era la “putere”, si nu oricum ci ridicai receptorul, o doamna plictisita iti raspundea la celalalt capat si iti facea legatura unde vroiai. Frumos era si cand te suna cineva… aceeasi doamna plictisita iti spunea cine te cauta si daca vrei sa vorbesti, insa povestea frumoasa era ca aproape fiecare apel care il pirimeam incepea cu o cearta cu vecinul – eram pe acelasi numar, asa era pe atunci un numar la doua case – sa inchida telefonul si sa te lase sa vorbesti… de cele mai multe ori il si inchidea…
Mai apoi a venit vremea centralei digitale si intimitatea convorbirilor s-a mai dezvoltat… si apoi in mare forta au aparut telefoanele mobile.
Acum, acasa, pe strada, in baruri, la munca, pe veceu, in tren, in varf de munte[...] toti vorbesc la telefon: fac afaceri, se intreaba de sanatate, suna aiurea, sau pur si simplu sa vada ceilalti ca au telefon. Melodii care mai de care, alarme, memento-uri, SMS-uri, MMS-uri, wap…nu mai ai liniste. Intotdeauna se gaseste cineva sa te sune, intotdeauna gasesti pe cineva sa suni… Se spune ca e nevoia de comunicare in “era vitezei”…parerea mea e ca e un viciu, ca si tutunul…si “dauneaza grav sanatatii”…
As vrea sa stau o zi fara telefon… Pare simplu dar nu e… cine sa ma mai trezeasca dimineata, de unde sa stiu cat e ceasul, cum sa stau fara sa ma sune cineva cand tocmai ce am adormit dupa o noapte de munca, cum sa nu sun sa intreb ce mai cumpar de la magazin, cum sa nu raspund la telefon cand sunt la munca ???
Oare nenea Alexander Graham Bell sau nenea Elish Gray ( acu’ ei stiu pe care sa il laudam primul, caci brevetarea inventiei e facuta la cateva ore distanta unul de altul ), si mai tarziu Martin Cooper ( care se pare ca e cel laudat pentru inventarea telefonului mobil ) ar trebui laudati, sau sa ii condamnam pentru nelinistea asta continua a taraitului telefonului??
Sa incercam sa revenim la semnale cu ajutorul fumului sau a luminii reflectate, sa scriem biletele si sa le legam de piciorul unor porumbei ( de fapt asta cu porumbeii ar fi alta discutie in legatura cu internetul )… in scopul de a mai domoli un pic viteza asta in care traim???
Traim in viteza… si la fel de repede ne stingem… nu suntem dependenti de telefon, il folosim sa comunicam si sa acumulam cat mai multa informatie de-a lungul vietii… care e din ce in ce mai scurta…
Mda… tocmai imi suna telefonul… trebuie sa raspund pentru a nu se ingrijora… vorbim altadata !!!
