Dorin Vasilescu

Erau vremuri când perioada asta a anului, îmi placea… Totul începea cu zăpada care se aşternea cu câteva zile înainte de ziua mea, sau chiar în ziua respectivă, ca un cadou… pentru ca momentul culminant să fie în perioada sărbătorilor când încălecam pe porc cât stătea la “înmuiat” după ce era pârlit….colindatul,  întâi in Ajun cu Steaua, apoi de Anul Nou cu Pluguşorul… tremuram din toţi rărunchii, dar nimic nu ne împiedica să nu luăm satul la picior şi să intrăm din casă în casă… pentru ca apoi să ne zgribulim lângă sobă şi să ne împărţim colindeţele sau banii stranşi … mirosul de sarmale de pe plita încinsă… mirosul de scorţişoară din vinul fiert… lada de brifcor… tăvălitul prin zăpadă de dimineaţa până seara[...] Ar fi multe de reamintit… acum, toate astea par vremuri demult apuse… porcul nu se mai taie (sau mă rog, n-ar mai trebui), de colindat colinzi pe messenger/sms/reţele de “socializare”, nu mai plesneşti din bici, dai cu petarde…până şi zăpada a dispărut… oamenii nu mai par a fi veseli, toţi aleargă… ei stiu spre ce… Crăciunul nu mai e Fericit, e “Merry”…

De ce tindem să dăm uitării şi să nu păstrăm spiritul acela… cum îşi vor aminti de perioada asta copiii din zilele astea… ?

Alergăm cu ochelari de cal la ochi…dormim asemeni lui în mers… ne vom izbi de un zid al amintirilor… poate prea târziu… Star Trek e aproape şi vom circula cu viteza luminii… vom vedea atâtea dar nu va mai exista esenţă, acel ceva care să rămână în amintire, totul va fi întotdeauna prea de demult… Ar trebui să ne oprim în loc… Se poate ?

Dorin Vasilescu ganduri