“Be yourself don’t hide
Just believe in destiny
Don’t care what people say
Just follow your own way
Don’t give up and use the chance
To return to innocence”
… rupt de realitate…sunt întors în visele copilăriei şi îmi trăiesc realitatea imaginată atunci, o realitate a micilor aspiaţii văzute într-un almanah şi promise cu glas blând şi înţelept de bunică…
Erau vremuri când perioada asta a anului, îmi placea… Totul începea cu zăpada care se aşternea cu câteva zile înainte de ziua mea, sau chiar în ziua respectivă, ca un cadou… pentru ca momentul culminant să fie în perioada sărbătorilor când încălecam pe porc cât stătea la “înmuiat” după ce era pârlit….colindatul, întâi in Ajun cu Steaua, apoi de Anul Nou cu Pluguşorul… tremuram din toţi rărunchii, dar nimic nu ne împiedica să nu luăm satul la picior şi să intrăm din casă în casă… pentru ca apoi să ne zgribulim lângă sobă şi să ne împărţim colindeţele sau banii stranşi … mirosul de sarmale de pe plita încinsă… mirosul de scorţişoară din vinul fiert… lada de brifcor… tăvălitul prin zăpadă de dimineaţa până seara[...] Ar fi multe de reamintit… acum, toate astea par vremuri demult apuse… porcul nu se mai taie (sau mă rog, n-ar mai trebui), de colindat colinzi pe messenger/sms/reţele de “socializare”, nu mai plesneşti din bici, dai cu petarde…până şi zăpada a dispărut… oamenii nu mai par a fi veseli, toţi aleargă… ei stiu spre ce… Crăciunul nu mai e Fericit, e “Merry”…
De ce tindem să dăm uitării şi să nu păstrăm spiritul acela… cum îşi vor aminti de perioada asta copiii din zilele astea… ?
Alergăm cu ochelari de cal la ochi…dormim asemeni lui în mers… ne vom izbi de un zid al amintirilor… poate prea târziu… Star Trek e aproape şi vom circula cu viteza luminii… vom vedea atâtea dar nu va mai exista esenţă, acel ceva care să rămână în amintire, totul va fi întotdeauna prea de demult… Ar trebui să ne oprim în loc… Se poate ?
După 20 de ani… cei care aţi fost acolo, este acum ceea ce aţi dorit să fie ? Pentru asta aţi luptat ? A meritat ? Mai merită ? Aţi mai ieşi încă o dată ? Aţi mai ieşi acum ? [...]
Nu mă voi duce nici de astă dată la vot, deşi poate că acum chiar s-ar cuveni, dar după cum am mai spus nu pot alege răul cel mai mic… dar am o curiozitate retorică : câţi dintre voi sunteţi duşi de nas încât să susţineţi un candidat la preşedenţia României care face parte dintr-un partid care după 90 ne-a dictat viaţa – şi vedeţi unde am ajuns – şi în spatele căruia acum stau şi luptă pentru “democraţie” şi “onestitate“ marii ţăpari ai ţării, care bineînţeles sunt în topurile celor mai bogaţi oameni ai României [...] ?
În toate există un interes… să ne pregătim oare să vedem ţara asta prăduită aşa pe faţă ?
Era o vorbă : “Unde-s mulţi… puterea creşte!”, în cazul de faţă : “… începe să pută ”
Nimic mai mult de zis… era doar retoric…
[Adăugare 07.12.2009] Românii au început să analizeze…e un lucru bun
Cel mai bun comentariu văzut :” 5 partide, 3 televiziuni, filme trucate, etc. – DEGEABA”
Cel mai bun banc : ” Culmea somnului: să te culci preşedinte şi să te trezeşti Prostănac…”
Cea mai “buna” declaraţie : V Ponta :” Sistemul lor mers mai bine ca al nostru ” ( n – referire la furt )
Până în momentul de faţă nu mi-am exercitat dreptul la vot decât o singură dată, şi anume la referendumul de acum 2 ani – atunci am considerat că este nevoie de votul meu. Am dezbătut problema neprezentării la vot de foarte multe ori împreună cu apropiaţii, toţi aveam argumentele noastre pro şi contra. Eu încă nu simt şi nu ma simt dator să îmi exprim opţiunea. Nu pot alege “cel mai puţin rău“! Mă simt împăcat cu asta. Nici nu am vreo pretenţie în legătură cu ce se va întâmpla cu ţara asta din prisma cum va fi condusă de cel ce va “câştiga” alegerile … nici nu voi avea. Aştept vremea când va veni generaţia copiilor celor nascuţi după ’90, poate ei vor putea vreodată să facă ceva pentru ţara asta cu adevărat… Vom fi prea bătrâni să ne mai pese atunci, dar poate atunci va conta… Politicianul de azi nu are decât o slujbă bine plătită din banii noştrii, şi atât ! Nici o grijă în rest…
PS: Îmi tot sună în cap versurile lui M. Eminescu din “Glossă” :
“Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă. ”
Poate că şi cei din alte vremuri sperau… sperăm şi noi… să ne învârtim chiar aşa în cerc ?
PPS: Nu încercaţi să mă convingeţi de altceva… dar puteţi să vă argumentaţi alegerile voastre
Când copilul din noi intră în negură, riscăm să nu mai avem puterea de a o lua de la capăt… dar sclipirea din ochii de copil poate lumina chiar şi cel mai întunecat ungher al dorinţelor noastre…
Uneori te simţi ca un cal… tragi la căruţă toată ziua pentru stăpân… însă mai vin şi zile când alergi liber pe dealuri… şi speri să nu vină să te înhame iarăşi…
